Zic că... Iubirea e cheia de înțelegere a tuturor lucrurilor. Iubirea susține totul în Univers. Deși nu se vede, Iubirea este «izvor» pulsator de viață a tot ce există și are ființă. Iubirea este «forța» ce stă la baza tuturor celorlalte forțe din Univers; nu se vede, dar se reflectă în tot ceea ce există. Iubirea e «roz»! (Scrisorile Salemului, Intro)
La început... a fost o «Cetate» și un «sat», dar până în «acea zi» n-a fost nimic. În «prima zi» a fost doar o lumină albă, apoi de pe Muntele din Cetate un «râu» a început să curgă, era un «râu» de «apă» specială, «substanța» de bază a tot ceea ce mai târziu a fost construit.
Când în «Cetate» a început Sărbătoarea Reînnoirii și venise momentul construirii celei de-a doua planete jubileu – căci fiecare a cincizecea planetă era o planetă jubileu – atunci a fost momentul în care «Iubirea» a sădit în «sat» o grădină... la început.
Deși asupra «satului» nu revărsase nici o picătură din consecințele nefaste ale războiului care din senin izbucnise într-o zi de sărbătoare în «Cetate», totuși într-o zi în grădina sădită de «Iubire» apăruse o nenorocire... fusese un act de magie.
Când o foamete i-a determinat să plece pe prinții ai căror părinți fuseseră administratori în «grădina Iubirii», aceștia, conduși de «Iubire», au ajuns robi într-o țară străină departe de țara ce le fusese rânduită de «Iubire»... și-au fost robi multă vreme.
Însuși împăratul din «Cetate» a fost înduioșat de greaua lor suferință și apăsare. La momentul potrivit a părăsit «Cetatea», a coborât în «satul» înrobit de magie... îmbrăcat în sclav s-a amestecat printre cei ce fuseseră înrobiți, oferind izbăvire.
Deși împăratul venise cu soluția pentru izbăvirea din robie, acțiunile sale n-au fost înțelese... din contră, au fost răstălmăcite special de către autorități doar să se rămână cât mai mult în sclavie, căci sclavia mulțimii era în avantajul unora sus-puși.
Când a văzut împăratul atitudinea autorităților, s-a mâniat foarte tare pentru că acești lideri rețineau soluția privind șansa la eliberare... atunci împăratul a înfiat pe ascuns un sclav și i-a dat autoritatea de-ai elibera pe toți din magia minciunii.
La urmă, când prințul înfiat va fi demascat minciuna și falsa autoritate a liderilor de peste sclavi, însuși împăratul cu toate oștirile sale va veni din nou din «Cetate» pentru a face dreptate și pentru a-i nimicii cu grindină și foc pe mincinoși.
Elias EvenParadisul se cucerește cu îndrăzneală, și cei ce îndraznesc pun mâna pe el.
Cea mai mare problemă a omenirii este că nimeni nu spune lumii cu convingere că avem un suflet de câștigat sau de pierdut, și că avem un Paradis de cucerit. Cândva s-a spus: degeaba câștigi întreaga lume, dacă îți pierzi sufletul... sau nu contează dacă n-ai nimic, dar ai cucerit Paradisul.
Contacts
E-mail: eliaseven@gmail.comTweets by @Elia7even