Prințesei BEA*... și celor o sută patruzeci și patru de mii de licurici, stele sau galaxii.
*
Beautiful as the moon (Frumoasă ca luna),
Exquisite as the sun (Splendidă ca soarele),
Awesome as an army with banners (Cuceritoare ca o armată sub steagurile ei).
Capitolul 1: Cetatea de pe Muntele Iubirii
Capitolul 2: Travaliu de aproape șapte minute
Capitolul 3: Magie fatală; Iubirea pierdută
Capitolul 4: Eliberarea din robie deturnată
Capitolul 5: Regele sacrificat; complot de magie
Capitolul 6: Comorile Regelui îngropate de hoți
Capitolul 7: Prințul ascuns adus de ploaie și ape
Capitolul 8: Magia distrusă cu grindină și foc
Draga mea,
abia am așteptat să ajung să-ți scriu... câteodată drumul e atât de lung și plin de obstacole. Mă gândesc în continuu la tine – frumos.
Te iubesc enorm. Poate și povestea asta încâlcită îmi face inima atât de roz... poate tu. Chipul tău e în permanență pe retina sufletului meu, așa nu sunt singur.
Îți mulțumesc pentru YouTube. Înțeleg (din dedicație) că ce am înțeles (din vis) e corect și te asigur că suntem mega-ok. Ești destinația mea, drumul contează mai puțin. Apoi, următoarea poveste e 100% sigură!
Am crezut că nu se mai termină săptămâna asta, mă bucur că a trecut... de mâine trebuie să mă apuc de scris – planul e o carte; ar trebui să o termin până la jumătatea lunii viitoare. Trebuie să o scriu. Acum înțeleg tot (adevărul)... stelele mi-o cer. Voi avea weekend-urile ocupate... dar n-o să uit de tine... te iubesc cu toată ființa mea... stelele știu, știi și tu.
Te pictez clipă de clipă roz în suflet, în gând... oriunde. Frumoasă ești tu! – indiferent de ceasul de la mână.
Draga mea,
cartea pe care o scriu... adevărul... nu are legătură cu noi... aparent.
Ea e o înțelegere completă despre: 1. „Alfa”, 2. Creațiune, 3. Păcat, 4. Israel, 5. Profeții: Ierusalim, 6. Șapte Biserici, 7. Profeții: Salem, 8. „Omega”.
Titlurile nu vor fi exact așa... e doar ideea.
Titlul cărții: Scrisorile Salemului
Subtitlul ei: Prințul moștenitor și comorile Cetății Heruvimilor
Cap. I: Cetatea de pe Muntele Iubirii
Cap. II: Travaliu de aproape șapte minute
Cap. III: Magie fatală; Iubirea pierdută
Cap. IV: Eliberarea din robie deturnată
Cap. V: Regele sacrificat; complot de magie
Cap. VI: Comorile Regelui îngropate de hoți
Cap. VII: Prințul ascuns adus de ploaie și ape
Cap. VIII: Magia distrusă cu grindină și foc
Ți-am zis doar... nu cumva să fii înțeles greșit.
Te iubesc! – vise roz.
Draga mea,
îmi dau seama că e mai complicat decât am crezut inițial... mă refer la scris... îmi e atât de ușor să scriu când ești tu în gândul meu. Abia acum am terminat cu titlurile capitolelor... Adevărul e că mă „încurci”... fac ce fac și mă gândesc la tine... îmi place că mă încurci... așa nu sunt singur.
Mai e și palma, îmi aduce aminte de tine... cam totul mă împinge spre tine: și gândul, și inima, și palma... și eu în întregime. Nu știu de ce? Glumesc! Mă topești!
Senină ești tu! – clipă de clipă în tot ceea ce sunt.
Bea, prințesa mea...
tu ești motivul acestei cărți pentru că datorită ție mintea mea a explorat idei la care altfel nu aș fi ajuns. Ai fost o provocare pentru mine și, așa cum am mai zis, tu m-ai făcut uriaș... mi-ai deschis ochii să văd mai sus.
Adevărul e oriunde în jurul nostru, nu e doar în cărți... uneori se găsește ca un licăr slab chiar și în cele mai întunecate locuri guvernate de minciună, trebuie doar să ai ochiul sufletului format și cu ajutor din stele să-l simți.
Într-un fel, această carte îți este dedicată ție: lumina după care neîncetat tânjesc cu tot ceea ce sunt.
Încerc să scriu ca și cum îți scriu numai ție, căci azi și până ne vedem doar tu știi de acest „proiect”... îl fac ca inel pentru tine, și nu de alta ci, pentru că te iubesc.
Am descoperit că «iubirea» e cheia de înțelegere a tuturor lucrurilor; și pentru aceasta îți mulțumesc.
Ai grijă de tine (și de mine) până ne vedem în roz.
Rozul ești tu! – ai fost și vei fi... mereu.
Draga mea,
gândurile mele se îndreptă în continuu spre tine.
Cu cartea nu înaintez spectaculos. De eram acasă puteam să mă izolez mai ușor. Aici tot timpul intervine ceva. Cartea mă ține totuși aproape de tine, căci multe idei s-au strecurat în mintea mea printre gânduri la tine.
Îmi e foarte dor de tine... n-o spun ca și cum ar fi o problemă... apoi, tu-mi umpli ființa pe alte căi... „modul în care te simt contează infinit mai mult...” ... te simt în interior, îmi umpli ființa toată într-un mod atât de dulce și plăcut... te simt și-n palmă... probabil e un fel de antenă... un timp am crezut că m-a părăsit „alergia”... dar n-a plecat... îți mulțumesc.
Alergia ești tu! – în tot ceea ce sunt, te găsesc.
Draga mea,
am plecat de la lucru spre masă cu gândul să-ți mulțumesc sincer pentru tăcere. Îmi dau seama tot mai mult că așa au vrut stelele să stea lucrurile între noi, că câștigul (nostru) așa e mult mai mare decât pierderea aparentă. Tăcerea (ta) m-a condus să depășesc anumite limite ale ființei mele, acum, când mă gândesc la ce am de scris, îmi dau seama că gândurile pe care ți le-am scris în anumite ocazii sunt trambuline spre ceea ce am acum în gând.
Îți mulțumesc... mulțumesc și stelelor.
Te port printre idei în gândurile sufletului meu!
Superbă ești tu!
Bea,
sunt fără prea multe cuvinte... mi-e capul plin de idei... am vrut doar să-ți spun că clipă de clipă ești chipul frumuseții pe retina sufletului meu.
Tu ești «universul» unde aparent rătăcit îmi place să fiu!
Frumoasă ești tu! – cu tine în suflet nu-i nici seară, nici anotimp... e ceva constant, un fel de răsărit și primăvară fără de sfârșit.
Draga mea scumpă...
azi la lucru scriam în carnețelul aproape plin de gânduri... zâmbind:
E un dezavantaj enorm că nu suntem împreună... tu te jucai cu câinele tău, eu scriam liniștit; nimeni nu mă deranja, căci se știa că sunt cu tine.
Totuși stelele știu că de eram împreună... eu mă jucam cu tine, și aveam pretenții de la câinele tău să se apuce el de scris. :)
Sper că ești bine...
Cu scrisul... am doar piedici... mai ușor îți scriu ție... probabil pentru că... ești rozul vieții mele.
Seară de vis! – așa cum tu ești roz... în mine!
